Azi vreau sa uit ca sunt un om banal

Simt uneori c-am obosit,
sa adulmec adierea de vant,
imbracata in mantie de toamna,
cern ganduri pictate intr-o icoana.

Ma prind in jocul frunzelor nebun,
ma-nalt,ma cobor,uit gandul pagan,
dulce-amaruie visare tarzie,
melancolia la tristete ma-mbie.

Azi vreau sa uit ca sunt un om banal,
azi ma voi imbraca in haine de carnaval,
dar nu voi uita chipul sa-mi imbrac,
cu zambetul pe buze din nou eu o sa tac.

Rutina

Intunericul cerului imbraca albastrul divin,
plumb peste senin precum miere peste venin,
ceasornicul din colt anunta ora sapte
secunde scurse prea repede,e noapte.

Becuri economice aprinse in camere goale,
vantul arunca in frig miros de mancare,
oameni ce merg in acelasi sens ,ingusta carare,
undeva o mama i-si striga copiii la culcare.

Un latrat de caine,un apel pe telefon,
o mana-nfrigurata tastand la interfon,
caldura de acasa,o usa repede trasa,
prea tarziu, intunericul e si in casa.

Nuanta sufletului

Te-am zarit , trecand intamplator
privind un chip, pictura fara autor,
expusa de curand la galerie
ce mi-a atras privirile si mie.

In fata lui te simti ingenuncheata,
doar ratiunea te mai tine dreapta,
incerci din rasputeri sa deslusesti
povestea ce-n culori o regasesti

Citesti pe chipui prefacut,
tacerea sufletului mut,
si trista-i nuanta care zugraveste
surasul ce din umbra se zareste.

Privesti tacuta dar auzi strigand,
de dincolo de panza tremurand,
un glas prea trist sa poata povesti,
ce doar in ochiii ei mai poti citi.

Te uiti cu ochii de copil
la ce nu a putut reda artistul,
si stii ca dincolo de panza rece
te regasesti ,intr-o poveste.

Intr-un tarziu, cu dramul de putere ce mai ai
lasand in urma, parfumul florilor de mai
te-ntorci in lumea celor ce cuvanta
pastrand cu tine doar , privirea de pe panza.