Iubirea exprimata doar in cuvinte e ca un tablou neinramat,mereu vei cauta rama care sa se potriveasca decorului.

Cuvintele hranite cu mintea sunt uneori flamande, cele hranite cu inima devin uneori isterice,....singura hrana compatibila fiindu-le sufletul.

E mai usor de inteles tacerea decat un cuvant ce arunca in joc incertitudinea.

O lacrima nu poate minti dar asta nu inseamna ca nu poate incerca .
Trecutul nu l mai poti schimba iar prezentul il vei accepta.

Pe malul noptii s-au presarat spini pentru a ne incetini alergarea spre ziua ce vine dar ii vom observa numai atunci cand vom regreta ziua ce trece si noptile prea scurte.

Fiecare creanga-si are frunza,fiecare ram isi are floarea,fiecare destin isi are calea,fiecare cale are...un sfarsit.

In ochii altora vad linistea uraganului din mine,ceea ce-mi aminteste ca dincolo de aparente...suntem noi.

Daca-mi voi aseza durerea intr-o lume nepasatoare voi gasi uitarea dar nu voi mai putea auzi plansul timpului la apus iar zambetul rasaritului ar fi doar o simpla grimasa.

In spatele unor usi inchise destinul imi joaca ultima carte .Va trebui sa raman in joc pana la sfarsit.

Cand mandria si orgoliul stau  la masa dreptatii  cuvintele sunt imbracate in doliu, ele patimind prin forma.

Invingatorul ia totul.E logic,firesc si practicat.Dar sunt lupte in care invingatorul
e cel ce a pierdut nu cel ce a luat.

Orbul invata sa vada fara lumina,surdul sa auda fara sunet,iar noi cei ce avem totul nu vedem,nu auzim.De ce?
Corabia noptii duce iluzia pana la portile sperantei unde putini din cei ajunsi au cheia implinirii.

Oamenii simpli se iubesc,oamenii complicati se autocompatimesc,iar ...ceilalti...doar traiesc.`
Simplitatea e de cele mai multe ori privita cu indoiala, ca pe o saracie si nu ca pe o stare de bine complicand fiecare secunda cu inutilitati.

Ca sa ajungi la suflet trebuie sa treci de trup.Ne inselam adesea incercand sa gasim sufletul privind trupul.Intr-un sac peticit poti gasi o comoara iar in spatele unui lacat ruginit se poate ascunde ceea ce cauti de fapt.

Nu trebuie sa-ti doresti multe pentru a fi bogat.Bogatia inseamna sa ai ce nu poti cumpara.

De multe ori ,,mai tarziu,, devine ,,prea tarziu,, sau ...niciodata.E doar o forma de amanare,

Ganduri

Fiecare duce cu sine propriul bagaj de imperfectiuni cautand pe cel sau cea a carui bagaj completeaza tabloul pentru a obtine perfectiunea.

Simt cum bate o inima-ntr-un corp batran si oricat de mare mi s-ar parea universul el e doar un graunte de nisip pe tarmul unui ocean al clipelor mele.
Nu  exista ploaie sa nu ude pamantul asa cum nu exista clipe sa nu definesca timpul.
Nu exista eternitate a clipei  fara ca timpul sa sangereze prin rana trecerii

Nu suntem decat niste simpli trecatori prin aceasta lume dar suntem singurii trecatori prin lumea din noi unde tarana timpului poarta nesterse urmele noastre.

In jocul lor ametitor cuvintele se pierd si se aduna arzand in flacarile gandurilor .doar ele,cuvintele,leaga si dezleaga in fata unui altar al sufletului sperante vieti destine .
Cuvinte scrise in noi cuvinte nerostite si ce asteapta sa iasa,cuvinte pe care atunci cand vrem sa le rostim spunem doar,lasa,nu e nimic, lasa.

Eternitate intr-o lume trecatoare

Traim eternitatea noastra intr-o lume trecatoare,
din fructul destinului ne hranim fara indemanare,
ne nastem,traim,imbatranim, la intamplare,
alergand in aglomeratie pe aceeasi strada mare.

In oceanul vietii se strang picaturi de uitare,
vorbe,sperante,iubiri,regrete,de la fiecare,
purtam cu noi cheia timpului ancorata de trup,
si desenam iluzii pe aceeasi plaja de nisip.

Ne traim eternitatea cu sufletul,mintea si trupul,
risipind clipele ne amagim ca e de vina timpul,
cautam lumina prin labirintul intunecat al vietii,
nestiind ca apusul e asteptarea diminetii.

Cautam iubirea unui inger nebun si flamand,
ca un nepamantean ce-si cauta pamant,
stiind ca fiecare sfarsit e un  alt inceput,
pana cand un rasarit ne va aduce ce n-am stiut,
o iubire fara sfarsit si fara inceput.

V.P.

       Ma iarta tu iubite

Ma iarta tu iubite
cand dorul te prinde,
ca-n lunga agonie a tacerii
am coborat in abisul uitarii .

Si daca poti ma iarta
ca nu mai sunt ca altadata,
pustiul si-a intins aripa
si peste trupul meu de fata.

Mai iarta-ma de vrei si poti,
cand clipele ti le socoti,
ca n-am putut sa stau mai mult,
in timpul tau eu nu am incaput.

Eu te-am iertat
iertarea a durut,
dar trece,nu te teme,
si o vei lua de la-nceput.

V.P.