As vrea sa spun ca nu mai sunt ce-am fost,
dar ar fi doar cuvinte,vorbe de prisos,
nu pot sa ma schimb, sau poate nu vreau,
m-am invatat vietii tribut sa dau.

As vrea sa spun ca nu voi mai gresi niciodata,
dar as minti,nu stiu nici maine ce ma asteapta,
iar daca-ar fi sa spun o vorba inteleapta,
ar fi ca , din greseli omul invata si iarta.

As vrea sa pot spune ca astazi i-mi e bine,
dar iar as minti, nu-mi sta in fire,
si-mi amintesc o alta vorba inteleapta,
prefer adevarul,pot merge dreapta.

Si-as vrea sa pot spune ca nu voi mai fi ce-am fost,
goale cuvinte, ma mint fara rost,
tot eu voi fi si astazi si maine,
impartind gandurile ,eu si un caine.

Candva ma intrebam
De ce mor fluturii?
de ce frumusetea e trecatoare,
de ce lumina vine din soare,
de ce omul moare,
de ce lacrima doare,
de ce ne lovim de pietre in cale,
de ce noaptea e rece si ziua amagitoare?
De ce ma intreb acum cu stupoare,
cine sunt eu oare?

 Fara valoare

Stupida constatare,
scriu azi cuvinte fara valoare,
litere, propozitii,
aberatii, supozitii,
iluzii, false achizitii.

O adunatura de vise,
dorinte nepermise,
ascunse printre randuri
zac mii de ganduri,
trairi orfane
din nimic cautand alinare,
tacerea ramane tacere ,
intunericul nu mai moare.

Calator fara adresa,
zambet fara recompensa,
raspuns fara intrebare,
urme de pasi pe aceleasi culoare,
timp fara chip,doar amanare.