Desertaciune

Cimitirul gandurilor mele  e plin de crucile iluziilor,
iar lacrimile din mine le aud doar urechile surzilor,
e-n firea mea sa complic mereu simplitatea
cand dincolo de aparente regasesc doar realitatea.

Am gustat insetata picatura din raul hazardului,
fara seva implinirii,doar a pacatului,
si-a prins radacini adanci in mine tacerea,
nascand iluzii ce-mi hraneau placerea.

In lumea sperantelor unde credeam ca nu exista ierarhie,
am stat prea mult,si-acolo este nebunie,
intreaga-mi existenta e doar o loterie,
unde speranta e  miza si e una la o mie.

In desertaciune totul e doar valoare,
doar metale pretioase calci in picioare,
si daca nu ai la tine a modestiei licoare,
ti-ai vandut sufletul inca de la intrare.

Visele aliment interzis

Incep sa cred ca ma hranesc cu vise,
ca efemerul e cel ce-mi sopteste din culise,
ca totul e doar impartialitate,
ca ma indepartez incet de realitate.

Ca nimic nu este cum pare de fapt,
ca omul e searbad dar imbracat in frac,
ca poate candva am semnat un pact,
iar azi imi amintesc,dar tac.

Oricum e tardiv sa spun ca sunt treaza,
ca nu ceea ce sunt e ceea ce conteaza,
prefer doar sa spun, a fost un vis,
a scapat din locul unde era inchis.

Vreau doar sa merg

Ratacesc fara ganduri,fara scop,fara adresa,
doar merg,fara sa astept vreo recompensa,
imi ascult pasii atingand caldaramul fierbinte,
nu vreau nimic,doar sa merg inainte.

Nu stiu de cand merg, sunt ore sau minute,
mi se par putine chiar de sunt prea multe,
vreau doar sa merg,asa in nestire,
fara ganduri,fara scop,fara oprire.

Nu vreau sa ajung nicaieri,n-am destinatie,
si nici sa ma intorc nu vreau,nu fac contestatie,
vreau doar sa merg,la stanga,la dreapta,
fara sa-mi pese care-i una si care-i alta.

M-am ratacit,printre gandurile mele,
merg de prea mult timp prin ele.
dar vreau doar sa merg,asa,fara rost,
fara sa caut incertul adapost.

Mi-e teama ca nu voi avea timp sa-mi iau ramas bun,
mi-e teama ca nu voi avea timp sa spun tot ce vreau sa spun,
si mi-e teama ca nu voi avea timp sa-mi ajunga timpul,
mi-e teama de timp fiindca imi ia timpul.

Mi-e teama ca mai tarziu poate fi prea tarziu sau niciodata,
mi-e teama ca timpul se va opri deodata,
si mi-e teama de teama timpului din mine,
teama ca a trecut si teama ca nu mai vine.
    V.P.

Singuri in doi

Intre mine si tine sunt oameni,
nu conteaza de-s multi sau putini,
sunt trecutul si prezentul ,
amprentand cu incertitudine momentul.

Intre mine si tine sunt munti,
ratiunea i-a ridicat,si sunt multi,
orice gand mai naste un deal,
frica cautandu-si piedestal.

Intre mine si tine sunt ape,
iar malurile sunt atat de departe,
trupu-i ostenit de atatea cautari,
ochii abia mai pot privi spre nicaieri.

Intre mine si tine sunt cuvinte,
rostite si nerostite,
taceri intelese de amandoi,
o carte scrisa doar de noi.

Intre mine si tine suntem noi,
speriati si goi amandoi,
imposibil posibil in doi,
tu si eu,doar noi.
V.P.

Pietre,doar pietre

Pietre,doar pietre,reci si sterpe,
nu-mi mai simt picioarele inerte,
in fata mea doar camp de pietre,
caut in intuneric pamantul verde.

Pamantul uscat imi musca din talpi,
semnez pe pietre cu viata in stropi,
o alta piatra ma raneste din nou,
taci,imi sopteste al noptii ecou.

Si tac,indurare nu cer,nu am cui,
si nici n-am sa cersesc mila nimanui,
e drumul ce l-am vrut chiar de e lung si greu,
la capat ma asteapta doar ce e al meu.

Nu,n-am sa ma trezesc,chiar de e un cosmar,
nici ziua nu e altfel,tot pietre,tot amar,
si tot acelasi drum arid si-ntunecat,
incepe de cu zori si nu sfarseste niciodat.