Numai ,,Domni,, si ,,Doamne,,  numai oameni alesi, distinsi, inimosi, sinceri si cu educatie aleasa. La tot pasul numai ......lume buna. Nimeni nu greseste, nimeni nu barfeste, nimeni nu minte sau are calitati ce ar dauna intergritatii sale. Nici nu-mi vine sa cred ca exista o astfel de lume si eu nu am observat pana acum .Pai ce, si eu sunt.....desteapta, educata, am vreo trei facultati....in zona.....nu mint,nuuuuuu doar omit sa spun , de barfit.......la asta stau putin mai prost da o sa ma pun la punct iar defecte....nuuuuu, n-am , eu sunt cea mai cea, nu-i asa!? Deja nu ma recunosc, nici  pe mine nici pe cei din jurul meu, de parca suntem poza  unui morman de mere frumoase , coapte si ademenitoare pe coperta unei reviste . Dar pana si merele de pe coperta sunt diferite de cele de pe taraba.
  

Ganduri

Pierdem multe in putinul timp pe care il avem, pierdem lucruri, fara valoare, amintiri, ganduri, sperante si pierdem oameni.Nu pentru ca nu mai sunt, nu, ci pentru ca gandim ca nu mai avem nevoie de ei, ca nu ne mai sunt utili, precum lucrurile, amintirile, sperantele. Cand nu mai avem oameni langa noi ne plangem de singuratate, si cautam oameni, alti oameni , si altii. Regretam pe cei ce nu-i mai avem langa noi, unii pentru ca au trebuit sa plece altii pentru ca noi nu i-am mai vrut. Lumea e o mare fabrica unde au loc concedieri si angajari fiecare dintre noi fiind propriul manager, gandind, calculand, analizand mereu la rece.Apoi ne pierdem pe noi, in noi, cautand ce nu vom mai gasi, ce am fost nu mai putem fi.

Sunt asasinul meu, propriul meu ucigas, rece, indiferent, inlaturand cu o precizie chirurgicala fiecare emotie, dorinta, gand, sentiment, tot ceea ce ma face om si ma deosebeste de animal.Putin cate putin nimic din ce ma defineste nu va mai exista.A fi om inseamna sa fii slab, a fi doar o identitate e singura definitie a omului de azi.Un simplu CNP localizat avand o data de expirare de multe ori falsa.

Ceva ca rugăciunea - Marin Sorescu

Ceva ca rugăciunea - Marin Sorescu



 Nu stiu ce am,
Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am,
Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.

Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.

Nu stiu ce am,
Ca stand pe loc
Sunt, hat , departe.

Doamne, din ce fel de huma
M-ai luat in palmele tale calde
Si cu ce fel de saliva
Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?

De nu stiu ce am
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine.

Ganduri :)

Pierdem de multe ori fiindca ne temem ca vom pierde.Cand totul e bine si frumos apare ea, teama, teama de frica, teama de tot, teama ca vei pierde. Se instaleaza mereu in acelasi loc, in intunericul ei, unde nu gasesti certitudini fiindca ele nu exista si nu vor exista niciodata dar noi le cautam.Le cautam tocmai din cauza ei, din cauza ca ne temem. Nu ma tem sa pierd ceva ce nu am, nu stiu ce as pierde, e doar imaginatie, ma tem sa pierd ce am, fiidnca stiu ce inseamna ceea ce am, si nu de pierdere ma tem ci de ceea ce sunt fara ceea ce am. Chiar si certitudinea e incerta uneori, dar incertul este doar parfumul  binelui .Ma tem!? inseamna ca sunt bine, inseamna ca exista certitudinea ca am altfel nu ar fi aici teama si tocmai ea devine un aliat de nadejde. Sa-ti fie teama ca pierzi ceea ce ai e ceva lumesc, sa te bucuri de aceasta teama !? e firesc, te bucuri de tot numai stiind ce insemni tu fara acea teama.

Sa admiri pana la sunet, incat sa auzi cum florile isi rup
radacinile in inima .Sa asculti amurgul unui crin,sau melodia
unui parfum necunoscut!?
Suspinul eteric al unei lumi neplanse ti-ar deslusi sunetul
tainic al fiecarui lucru, intr-o inconfundabila melodie a
cerului.
Imposibilul posibil la Radio Clipa.
,,CLIPA e bucatica din noi, pe care o facem cadou
universului ACUM.,,
www.radio-clipa.ro sau http://5.39.42.57:9999/listen.pls sau pe telefon mobil, aplicatia xiialive , cauti Radio Clipa ,pe chat pe, http://clipasiprietenii.chatango.com/
Id-uri de mes pentru dedicatii:
clipa_radio@yahoo.com si radioclipa@yahoo.com
Oameni de exceptie pentru oameni exceptionali.Va asteapta cu drag VIOLETA DE LA ORA 20.

Am o dilema, nu ca ar fi singura, dar la asta chiar nu reusesc sa gasesc logica. Noi oamenii ( la animale n-am observat asta) gasim o mare placere in a ne ingriji de altii. Ne intereseaza ce si cum si cat daca se poate, mananca, bea, sau....orice altceva ce ar putea face ...ceilalti, mai putin noi. Cu ce si cum se-mbraca, cu cine si cand a fost vazut/a, cat a intarziat, ce are in sacosa, si .....multe altele, ca de, inspiratia nu lipseste nimanui nu!? Stau si ma intreb ca,,prostu,, ce ma intereseaza pe mine ce fac ceilalti!? ce-mi pasa mie daca are tricou pe dos si se plimba la 2 noaptea!? sau cu ce ma ajuta pe mine sa fac din o alta persoana un subiect de discutie !? De-ar fi un geniu sau o notorietate mai inteleg, si chiar si atunci nu as discuta detalii care nu ma privesc. Slava Tie Doamne ca ne-ai dat internetu, acum avem si mai multe cai de ,, a ne binedispune,, ca altfel nu stiu cum sa-i spun la asa o ocupatie de soi. Calcai si eu stramb, nu zic ba, da am dat repede cu nasu-n buruienile mele, ca mereu imi amintesc vorba bunicilor mei ,, tu vezi-ti de buruiana ta nu de-a altora, ca-ti otravesti sufletul si nu mai vezi tu flori in gradina,,  Intr-un final ajung la o alta vorba ,, n-ai cei cere cui nu are,, da dilema mea raspuns tot n-are :))))))) 
  Apoi mai e una, ca de, am zis eu ca nu-i singura, de ce daca vrei sa spui cuiva ceva nu-i spui!?  Mie mi se pare simplu, deschid gura, folosesc cuvinte, si am spus, nu!? Oare nu toti folosim aceeasi forma de comunicare!? Daca-i spui cuiva ceva ,,pe ocolite,, se cheama ca esti.....intelept? Unde se dobandeste intelepciunea asta sa ma duc si eu sa ma ,,scolarizez,, !? Sa invat si eu sa.....vorbesc cu ,,subanteles,,  ca de, asa se cade nu!? Da si la asta gasii eu o vorba...,,Natura ne aseamănă. Educaţia ne deosebeşte.,, Confucius

Imposibilul posibil la Radio Clipa.
,,CLIPA e bucatica din noi, pe care o facem cadou
universului ACUM.,,
www.radio-clipa.ro sau http://5.39.42.57:9999/listen.pls sau pe telefon mobil, aplicatia xiialive , cauti Radio Clipa ,pe chat pe, http://clipasiprietenii.chatango.com/
Id-uri de mes pentru dedicatii:
clipa_radio@yahoo.com si radioclipa@yahoo.com
Oameni de exceptie pentru oameni exceptionali.Va asteapta cu drag VIOLETA!

Daca taci , esti prostu care tace, daca vorbesti esti prost de gura.Sa taci cand trebuie e o arta, sa vorbesti cand trebuie inseamna sa fii artist.Cum n-am studii atat de ,,superioare,, vorbesc cand nu trebuie si tac cand ar trebui sa vorbesc.Asa-s toate ale mele, doar pe dos.
 O vorba din batrani spune,, gura bate fundu,, la naiba cred ca am fundu plin de vanatai. Da de ce n-au spus batranii si cand trebuie sa taci!?
Ma declar ,,nesatisfacuta,, verbal. Stiu ca vorba coase si tot vorba strica dar prefer sa vorbesc decat sa tac. Nu vreau sa carpesc, daca materialul nu mai tine.
Si ce-as mai striga acum toate cuvintele din lume sa nu mai simt de parca cerul ma apasa, dar tot eu imi spun, taci, lasa.

Sa admiri pana la sunet incat sa auzi cum florile isi rup
radacinile in inima .Sa asculti amurgul unui crin, sau melodia
unui parfum necunoscut!?
Suspinul eteric al unei lumi neplanse ti-ar deslusi sunetul
tainic al fiecarui lucru , intr-o inconfundabila  melodie a
cerului.
Imposibilul posibil la Radio Clipa.
    ,,CLIPA e bucatica din noi, pe care o facem cadou
universului ACUM.,,
www.radio-clipa.ro
Id-uri de mes pentru dedicatii:
clipa_radio si radioclipa
Oameni de exceptie pentru oameni exceptionali.Va asteptam cu drag!

Buna ziua....oameni!

Nimic nu e intamplator din tot ce se intampla.Toate au un rost, o cale, un scop. Nu stiu de ce, intamplator probabil, ma gandeam deunazi la oamenii pe care i-am cunoscut pana acum. Prieteni, cunostinte, jobul meu fiind o cale spre oameni . Fiecare om a adus ceva in viata mea, unii mai putin decat altii, dar si acel putin a contat. Unii poate doar m-au salutat, si acel gest a ramas intiparit in mintea mea , un om pe care nu mi-l aminteam prea bine, poate ca nici omul nu-si amintea cine sunt, dar undeva,candva, ne-am intalnit. Nu de putine ori mi se intampla sa scotocesc in minte pana-mi amintesc , cine, de unde, de ce, si cand descopar cine, de unde sau de ce....nu stiu dar ma simt bine, e doar un om care m-a salutat , stiu, dar e un om ce a scris in cartea vietii mele. Bun sau rau nu are importanta, si de la el am invatat ceva, ca de la toti oamenii pe care i-am cunoscut . Sunt sigura ca fiecare dintre voi , cei ce poate veti citi aceste cuvinte, aveti aceleasi ganduri ca si mine, poate ne cunoastem, poate nu, ne salutam sau nu, invatam unii de la altii fara a conta daca suntem buni sau nu, dar ca si omul de pe strada, ne lasam amprenta in vietile noastre. Intamplator sau nu, fiecare om schimba ceva in viata altcuiva, chiar si cu un simplu....Buna ziua.

Ganduri

Neinsemnata printre-nsemnati,
neimportanta printre importanti,
nestiutoare printre atoatestiutori,
o muritoare de rand printre ,,zeitati,,

In imperfectiunea mea adorm pe cearceaful necalcat,
probabil din tot ce aveam de facut, ceva am uitat,
dar nu-i nimic , era neimportant.

In nopti devastate de insomnie,
trec granita dintre viata si gand,
cautandu-ma pe mine, in prezenta mea originala,
intre marea taina si muntele mama,
unde neinsemnat e important,
unde nestiutor nu e al muritorilor pacat.

V.P.

Ana Blandiana- Umbra

Cine merge înainte
Şi nu întoarce capul
S-a părăsit pe sine în urmă;
Cine aleargă
De spaimă o face
Să nu fie ajuns
De el însuşi;
Cine nu-şi spune ţelul
Se teme
Să nu se găsească
Pe sine acolo,
Ca şi cum umbra
N-ar fi chiar balta de întuneric
Scurs prin venele noastre deschise
Din dorinţa de-a înainta...

Ganduri

Naivitatea , invocata dupa o anumita varsta( nu vorbim despre...nou nascuti :) ) , este una din mastile folosite cel mai des. Omisiunea nu e o ...minciuna, fireste, dar e trecuta in retetar la ingrediente de baza. Falsul e cel mai autentic. Undeva cineva ne reinstaleze ,,windowsul,,  si sigur e piratat ca prea da erori.

Incet

Nu ma grabesc, nu mai alerg, timpul mi-a incetinit pasii,
si am invatat ca atunci cand ma grabesc, gresesc. Acum tin pasul cu timpul meu, si fiecare secunda are propria ei eternitate.

Canicula sa fie?

 E adevarat ca nu pot sa aleg eu unde, cum, cand sau ce se va intampla dar pot sa aleg modul in care voi percepe totul.Sunt sigura ca nu intotdeauna imi va fi pe plac si ca deciziile mele uneori pot fi  nu cele mai bune dar nimic nu poate sa-mi spuna ca cealalta cale era mai buna. Cert este ca deciziile sunt doar un raspuns a ceea ce se intampla .
 Hm....afara e cald eu stau la racoare, o decizie :)

Doar ganduri

  Impart cuvintele in fraze, o pagina a timpului, cateva ipostaze, clipe in metastaze, delirul unei raze.
 Cand oamenii tac cuvintele pastreaza un moment de tacere in memoria celor spuse.

Echilibru

Intr-o parte zi intr-o parte noapte
bune si rele amestecate
Ce nu gasesc in zi, gasesc in noapte,
balanta nu se-nclina, in nici-o parte.
Cand nu e una, e cealalta,
compensandu-se reciproc,
se recunosc de-ndata,
noroc si nenoroc,
Nu exista mult sau deloc,
indeajuns e permanent la mijloc,
ca un antisoc.
Nu exista nici nu, nici da,
doar, e bine asa.
Nu l-am auzit nici pe ,
doar eu sau, doar tu,
e un echilibru permenent,
fara oponent.

V.P.

In cuvinte simple

Omul si animalul,
au cateva chestii comune,
se hranesc, comunica, convietuiesc,
fiecare-n jungla lui.
Simt, au caracter si supravietuiesc,
fiecare-n felul lui.
Dar n-am vazut inca animal
sa ia locul omului.
Si vad prea multi oameni
lund locul animalului.
Si atunci am o singura-ntrebare:
care-s oameni si care-s animale!?

Sa admiri pana la sunet incat sa auzi cum florile isi rup radacinile in inima .Sa asculti amurgul unui crin, sau melodia unui parfum necunoscut!?
Suspinul eteric al unei lumi neplanse ti-ar deslusi sunetul tainic al fiecarui lucru , intr-o inconfundabila  melodie a cerului.

Atata lume imprejurul unei umbre de parca s-au deschis portile universului si peste umbra s-au revarsat necuvintele.Si atata tacere in lumea dimprejurul umbrei de parca cimitirul sufletelor a devenit neincapator.
O lacrima canta, semn ca se vindeca.Oare as putea asculta si un zambet!?

Ganduri :)

Cand nu cunosti  adevarul ai dreptul sa falsifici totul creand din necunostere nevinovatie.Toate gandurile sunt doar fire de nisip strivite de univers, pulberea ramasa adunandu-se intr-un loc numit inima ca intr-o reclama luminoasa ce scoate sunetele unui ceas hodorogit.Victima a dispretului in cimitirul regretelor si facand concesii degradante tristetii ai parte de spasmele ispasirii. Conceputa ca un nufar in mocirla speranta e o intelegere intre trecut si viitor.

„Mi s-a facut inima ca ceara si se topeste înlauntrul meu.“

Omul învaţă

Omul învaţă

Iubesc nesfârşitul din tine!

Iubesc nesfârşitul din tine!

Si au fost si vor fi

Si au fost timpuri ce au trecut
unele s-au stins, altele s-au aprins,
si au fost cuvinte ce au tacut ,
un ele s-au pierdut,altele s-au nascut,
si au fost oameni si vor mai fi,
ce au trecut, ce vor veni.
doar fluturii traiesc
o singura zi.

S-a eliberat un spirit
ce adormise .
Lumea,
un semn de intrebare.
Intelesurile,
intunericuri goale.
Nestiinta ,
goluri prin absenta.
Timpul,
prima dependenta.
Adevarul,
ascuns in decadenta.
Raspunsul,
cuvinte complicate.
V.P.

Doar ganduri

Cumparam basme
la bani putini,
un fel de trandafiri
doar ca sunt ciulini.

Folosim cuvinte false
pe hartii frumoase
injectand botox
unui paradox.

Suntem ceea ce vrem sa fim
e un joc de cuvinte alambicate,
jucam propriile farse
dand vina pe destin.

30 noe 2014

Iti multumesc Doamne pentru ziua de azi, iti multumesc pentru sanatate, pentru ca ai avut grija de ai mei si pentru ca azi....mi-ai mai implinit un vis, mi-ai daruit o nepotica.Bine ai venit Dalia , Si va multumesc voua Elena si Alexandru pentru cel mai frumos dar, pentru Dalia!

A fi muzica

Un sentiment inefabil 

rezoneaza cu tine insuti.

un ritm fascinant,seducator,

te izoleaza de toate incontestabil.

avantandu-te intr-un univers cu miraje

intr-o irealitate ce nu doare

esti in spatiu, si spatiul e in tine,

lumea intreaga iti apartine.

un haos atat de placut,

o eternitate de azur 

contopita in sunete,

si totul e doar misterul muzical

care zace in tine.

Convertirea ta in melodie

dincolo de relativitatea vietii

e un tremur muzical pana la extaz,

auzind viata in revelatii.

plenitudine uneori insuportabila

epuizanta pana la cea din urma lacrima

intr-o voluptare admirabila.

muzica din tine e o partitura inconfundabila, intr-o ebreitate de sunete divine.

,,Mai totdeauna îți dezvălui limitele tocmai din vanitate...
încercînd să le depășești.,,

Poftiti va rog, proaspat recoltat,
poate il doriti...... feliat!?
Sa-l pregatesc pentru flambat!?
Nu va face bine la ficat!?
Am inteles,flambat si feliat.
Cum adica, si ornat!?
Aha, sa arate delicat,
Vreti sa  spuneti ca acum  arata ca un....,
Am inteles, flambat, feliat, delicat, ca un ....
A, da, gol sau....ambalat?
Deci ambalat,am inteles, flambat, feliat, delicat, ambalat ca un ....
Acum daca-mi permiteti, as avea ceva de adaugat,
 poftiti un servetel, stiti, v-ati patat,
cand vi l-am recoltat.

V.P.

,,Munca l-a creat pe om; munca bine făcută.,, Nu are importanta al cui e citatul......dar incep sa cred ca limba pe care eu o vorbesc e.....orice numai romana nu.Gramatical e ok, dar sa fiu a naibi daca-mi suna bine in urechi.

Iarta-mi noapte nesabuinta de a ma avanta atat de departe in intunecimile tale dar voiesc a descoperi ce nimeni n-a descoperit, secretul si tainele ce le porti in vesminte .Nici-o carte nu le cuprinde, nici-o minte nu le stie, iar eu biet muritor voiesc fara-ncetare a sti tot ce cuprinde necuprinsul maretiei tale.Ajunge-voi pe stele cu gandul de va trebui, si poate te vei indura de mine biet suflet calator sa-mi aduci invatatura ta inteleapta si dreapta.Ca nu degeaba or fi spus strabunii,,noaptea e un sfetnic bun,,

Scotocind dupa zei

S-a invechit mobilierul in suflet
ferestrele incaperilor le-am uitat inchise,
se mai aude doar un ecou
imbacsit de prafurile vietii.

Lacrimi neplanse mor
lucruri ce le-am iubit se sting,
inima schiteaza semne nevazute de imbratisare
pe tablele ursitei se scrie in negru.

La capatul gandurilor
e mai multa banalitate decat la inceput.
curatat de suspine nocturne
regasesc timpuri uitate in mine.

Norii se destrama
renasc azururile peste mari
nedefinirea cerului e o povara
neputinta de a fi albastru omoara.

Nenorocul e la el acasa
cugetul e-ndoliat
sperantele ridica spanzuratori
pentru flori.

Monotonia e religie,
filozofii s-au refugiat
ingrop cerul in mine
scotocind dupa zei in cimitire.
V.P.

Sa fii generos si amabil cu cineva care nu te respecta este o adevarata arta. Si cat de frumoasa e clipa in care ii vezi pe chip nedumerirea! Poti sa-i auzi gandurile , stii.....e ca atunci cand pica curentul electric....linissssstttteeeeee .Waw, de data asta ia sarit siguranta.

Nimic de pierdut

Nimic de pierdut, nimic de castigat

As incerca haosul dar ma tem de luminile lui,
as adopta nebunia dar ma tem de regasire.
Fara obstacole si materie, forma si margini,
sa ma aseman cu usurinta gratiei si caldurii zambetului,
plutind in acel vis de lumina si incantare.
M-as naste din nou pentru armonie si iubire,
pentru voluptuoasa inconştienţă din dans,
pentru o esenta anonima si fericita,
doar pentru a renunta la gloria crescuta,
din suferinta.

Nimic nu ar fi de pierdut, nimic de castigat,
doar un avant absurd spre a fi pierdut.

Adevaruri vii as obtine din speculatii inutile,
as gandi abstract doar din placerea de a gandi,
gustand un dezechilibru vital dincolo de arta.
Iluziile demascate de forma cea mai substantiala,
esenta realitatii , se vor perima.
As lasa irationalul dintre lumi sa absoarba clipa
experimentand naivitatea ca pe singura cale
spre fericire.

Nimic nu ar fi de pierdut nimic de castigat
nici pacat nici mantuire.

M-as desprinde de individualizare
alunecand acolo unde ritmul nebun si demonic al lumii
emana irationalitate.
Unde iremediabilul nu are argumentare logica,
unde as simti că singura existenţă reală este a mea.
Si as gasi poate cheia care menţine viaţa fără motive
deschizand poarta spre radacinile lumii.

Nimic de pierdut nimic de castigat
extaz si agonie.

V.P.

Oare cum ar fi!?

Cum ar arata oamenii daca infinitul de sentimente ar fi exprimat in liniile fetei!?
Daca am putea sti cand e omul fericit, cand e trist, cand e multumit, doar uitandu-ne la fata lui, daca am citi ce simte , ce traieste, ce-si doreste, ce viseaza!?Cum am arata noi oamenii atunci !?Ar mai fi oare oameni ,,frumosi,, si oameni ,,urati,, sau poate nu am mai avea nevoie de aceste calificative, de oglinzi, doar de contururi.Oare ar mai exista cuvinte!?Sau tacerea ar fi atunci un limbaj universal!?

Eu sunt eu - Adrian Păunescu

Trenuri somnoroase pleacă întrebând
Ce-i cu mine-n gară, ce-oi avea de gând,
Plec şi eu din gară şi tristeţea-mi port
Spre mirajul galben din aeroport.
Galbenă-i lumina, ochii mei sunt trişti,
Toţi privesc la mine ca la terorişti.
Unde-aş pune pasul liber şi corect,
Fără îndoială, aş părea suspect.
Şi pe zi ce trece lumea-i tot mai rea,
Când nu vreau nimica, crede că aş vrea.
Gara mă somează, iarba nu-mi dă loc,
Pe aeroporturi parcă aş da foc.
Încordarea-n lume a crescut cumplit,
Eu mă simt suspectul care a iubit,
Şi cu cât iubirea mi-o arăt firesc,
Cu atât toţi ceilalţi straniu mă privesc.
Am cocoaşă-n spate şi am mâini prea mari,
Ştergători de lacrimi am la ochelari,
Cum în lumea asta totul e cum nu-i,
Mă transform în altul fără voia lui.
Bat cu pumnu-n masă şi cu biciu-n cal,
Nu mai sunt patetic şi sentimental,
Fug râzând din gară la aeroport,
Un pistol cu apă într-o mână port.
Pun pistolu-n ceafă la aviator,
Nu crâcni, urmează ruta ta de zbor,
Ruta dumitale este ruta mea,
Dar eu sunt eu însumi, nu altcineva.
Vreau după acestea pe acest pământ
Să mă luaţi cu toţii drept ceea ce sunt,
Acum observ cât e de greu,
Să vă arăt că eu sunt eu.

http://www.epoezii.eu/eu-sunt-eu/

Plange cerul sa fie oare de bucurie!?

Intr-o lacrima
s-au ascuns cuvintele,
Intr-o alta,gandurile,
Alta lacrima  ascunde dorul,
iar o alta, fiorul,
Intr-una s-a ascuns durerea,
iar in alta, tacerea.


Pe toate le saruta cerul,
pe toate le cerne norul,
pe toate le primeste pamantul,
pe toate le imbratiseaza vantul,
si toate sunt ploi,
peste noi.
V.P.

Echilibru

Am pasit inaintea mea
atingand urma ta
sufletul cicatrizat
a ingenuncheat.

Am stiut ca am totul
nu-mi mai trebuia nimic
primeam neconditionat
respirand echilibrul.

Vindecam iluzia
bucuriei fara sfarsit
umpland fiecare vid
construind Everestul acestei vieti
in infinit.

V.P.

Intre nu dincolo

Dincolo de noapte e zi
dincolo de intuneric e lumina
dincolo de nori e soare
dincolo de zbor e eternitate
dincolo de cadere e uitare
dincolo de nimic
sunt toate.

Dincolo de timp sunt clipe
dincolo de mine sunt eu
dincolo de tacere sunt suspine
dincolo de  trecut sunt amintiri
dincolo de azi e maine
dincolo de ....a fi
e acum.

Intre aici si acum
intre de ce si cum
intre da si nu
suntem ori eu
ori tu
dincolo niciodata.

V.P.

Am onoarea sa tac

Minte-ma, vei privi adevarul,
injoseste-ma,i-ti voi arata resect,
umileste-ma,eu te voi onora.
Ma poti rani
dar,nu ma poti birui.
Ma poti dezonora
sau chiar ingenunchea.
Eu, in tacerea mea,
voi rezista.
Nu voi cersi, nu voi implora,
ci voi tacea.
Tu, doar vei saraci existenta,
de frumusete.

Tacerea neputintei
impotriva ta.

Ravnesti la ceva
ce nu-mi poti lua,
nestiind ce anume
mi-ai putea lua.
Ma urasti pentru ceva
ce nu poti avea

nestiind ce anume
am eu de sunt asa.
Si de-ai putea m-ai sfasia
de-ar fi ceva in carnea mea,
sa-mi iei pentru-nfruptarea ta.

Mai multa demnitate
e in tacerea mea.

Cuvinte de-as sadi
in cel mai sterp pamant
ar rasari ceva
mai repede decat
ai intelege tu
ca nimeni si nimic
in lumea asta mare
nu poate stapani
ceva ce numai unii
primit-au la nascare,
si aceea se numeste
onoare.

Am onoarea sa tac.

Autor: Beleaua

sursa: internet

,,— Din depărtate vremi, oamenii sunt de acord că sfinţenia este suprema valoare, înălţimea ultimă ce o poate atinge o fiinţă umană. Eliberarea de păcat, purificarea în iubire şi abandonarea în milă, zâmbetut receptiv pentru orice act de viaţă sunt expresii ale sfinţeniei, cărora oamenii nu le-au refuzat niciodată, admiraţia. Cu toate acestea, aproape nimeni nu doreşte să devină sfânt, iar în fondul lor toţi oamenii refuză sfinţenia ca o pacoste. Înşişi sfinţii au avut un regret ascuns după lumea răpită de sfinţenia lor, ei înşişi s-au îndurerat de sublima lor catastrofă. Nu cred să fi existat cândva vreun sfânt care să nu fi considerat, în ceasuri amare lucide, sfinţenia ca o cădere. Omul iubeşte mai durabil şi mai persistent vulgaritatea decât sublimul. Numai idealul îi dă senzaţia de anomalie.
  Femeia n-a atins culmi decât în sfinţenie. Oamenii adoră sfintele. Întrebaţi însă pe oricine, în clipa lui de sinceritate absolută, pe cine preferă, dacă ar trebui să aleagă între o curvă şi o sfântă?,,

Emil Cioran - Cartea Amagirilor

Amnezie totala, o liniste dementiala,
tacerile arunca cuvintele in univers,
scenarii intr-o lume paralela,
amnezie totala, ecoul tacerii nu are sens.

Randuri doar randuri

Sunt in locul in care sunt pentru ca asa am vrut,  sunt alaturi de oamenii langa care am vrut sa fiu,
libertatea de a alege e a mea, fiecare gand, fapta sau cuvant sunt doar alegerile mele. Ce nu pot controla, ce nu depinde de mine este nasterea si moartea, rasaritul si apusul.Ce nu pot controla eu controleaza timpul.
Universul intreg este un singur cuvant....timp.E un timp pentru toate, timp pentru a naste, timp pentru a muri, timp pentru a te hrani, timp pentru a respira, timp pentru a merge, pentru a vorbi, pentru a vedea, pentru a simti.Gandurile, faptele, cuvintele, chiar si bataile inimii .....au timp.

Nu stiu daca toate aceste ganduri ma coplesesc acum in preajma Floriilor.Ziua de Florii a avut mereu influenta asupra mea.De Florii ma bucur si ma intristez, eu-l meu ratacind intre cele doua stari pana tarziu in noapte cand constientizez ca saptamana patimilor a inceput.Floriile vin cu toata bucuria vietii, pomii infloriti, iarba frageda, cantecul vesel al pasarilor, glasul vantului neobosit si imbratisarea rasaritului cand soarele cu blanda lui atingere te face sa simti ca esti viu.Totul este viata, pamantul traieste, insusi aerul parca zambeste. Astfel vin Floriile dar in acelasi timp vad si asfintitul, vad florile ofilite, copacii goi, ziua sfarsindu-se, pasarile plecand si timpul parca incremeneste.Totul e inceput si sfarsit.Acea saptamana a patimilor ma tulbura ca de fiecare data.O simt parca, e acolo, atat de aproape. Nu de ea ma tem , nu de timp, ma tem de ceva ce nu are definitie, nici ,,teama,, nu e cuvantul potrivit, e poate o stare de spirit, poate e de la vreme, sau poate....nu stiu, de fapt cred ca stiu, dar nu-mi explic, inteleg dar nu are inteles, e aiurea, parca. Hm.....de-ar sti omul tot ce stie atunci ....ce ar mai ramane de stiut.

Astazi adus de ieri

Cea mai frumoasa si nesfarsita iubire e cea care se-ntampla nu cea pe care o alegi.,,E un big bang intr-un univers cu oameni.,,

O durere pe care n-am cerut-o
e aici curgand in mine,
intre durere si lacrimi
intre iubire si teama
nu mai ramane nimic
decat o rana pe inima mea
pe care timpul o va cauteriza.


Ma sfasie din amintiri privirea ta
estompandu-se usor
precum o stea cazatoare
cat de frumoasa a fost
si cat de greu moare
ma doare durerea
stelei cazatoare.

Nu-ti cer nimic,

din ce-ai putea sa-mi dai,

ce nu am eu 

nici tu nu ai,

si-atunci de ce ti-as cere,

ceva ce n-as avea.

Cand n-ai nimic

ai tot,

cand ai prea mult

n-ai nimic,

balanta se inclina mereu

cate un pic.

Echilibru in balanta,

croaziera temporara.

Ce bine e,

m-as putea odihni putin.

V.P.

Am citit azi despre tine,
intr-o carte, cateva file,
intr-un colt, pe o pagina,
 scris de mana un citat:
,,Ati văzut vreodată cerul si pamantul făcând dragoste?,,

Mi-am deghizat gandurile in emotii provizorii cuvintele mele devenind accidente ale tacerii.
Aseman viata cu un joc la ruleta, mizand cate putin, convinsa ca astfel voi castiga.
Echilibrul nu-mi prieste, caut ecoul vorbei, lumina umbrei, reversul fiecarui joc.
Daca m-ai intreba .....de ce?......n-as sti sa-ti raspund.

Ai sarutat vreodata vantul?Ai atins vreodata infinitul? Ai fost ploaie sau un nor sau....puterea lui Triton ?Ai fost sabie sau arc,piatra, lespede sau drac? Ai fost cer, ai fost pamant? Ai fost vreodata flamand de ceva ce nu-i cuvant? Toate-am fost si toate-mi sunt in tot , in toate si oricand.

 Fara tine sunt altcineva.O umbra ce se zbate intr-o alta lume decat a ta.Fara tine sunt un nor din care stropii de ploaie nu se vor scurge niciodata.Fara tine cafeaua e amara,ceasca e de ceara, iar zorii vreau se se prefaca-n seara.Fara tine casa mi-e straina, pe masa o farfurie-n plus , ramasa goala, cerneala se usuca-n calimara, cuvintele ma dor iar linistea o simt ca pe-o povara.Fara tine numele meu e doar o silaba,nearticulata.Fara tine sunt eu fara mine.
  Uneori ,,te iubesc,, in cuvinte nu exprima nimic.Cuvintele sunt doar o portita a sentimentelor.
  Iubirea, nu are nevoie de cuvinte ci de ceea ce e dincolo de ele.
 Iubeste ceea ce esti cand iubesti, iubeste dincolo de cuvinte !
                   O noapte minunata!

Ma jucam simulând viața pe un teren nisipos.O adiere de vânt a crezut de cuviință ca era prea șubred ce am construit.Am căutat teren mai stabil, degeaba , vântul nu a fost mulțumit. M-am gândit atunci ca poate nu terenul e vina ci materialul folosit.Am folosit calitate, tot degeaba, tot nemulțumit. Dupa mult timp am înțeles că vina e ,, temelia,, Am pornit cu o fundație impresionanta , construim un monument pentru eternitate.Degeaba, vântul mi-a luat tot lăsând în urma un imens desert. De ce!? mă întrebam, ce am greșit! ? Am înțeles târziu , ☺în temelie imi  zidisem si sufletul care a cedat sub greutatea  incaltarilor murdare. Acum construiesc din nou și poate ca voi greși din nou, dar acum voi așterne la intrare un ștergător de picioare, unul maree, sa nu se mai intre încălțat. Jucăriile mele sunt cele mai prețioase, eu nu le arunc, nu le stric, nu le înlocuiesc. Stâlpul casei e rezistent, temelia îl susține, acoperișul e aproape gata. Mai am nevoie doar de timp sa mă bucur înainte de alta furtuna.

Zambetul unui suflet indoliat e cel mai scump . Rareori patrunde cineva dincolo de zambet iar atunci cand o face de cele mai multe ori e doar curiozitate.
Putinul timp pe care-l avem il irosim in zambete schitate, o dubla identitate acceptata, un permanent genocid impotriva sufletului .Si cand cel mai pretios dar, timpul,  se sfarseste.....probabil vom schita acelasi zambet, al unui suflet indoliat.