In iubire nu impune limite varsta,aspectul,numarul de diplome sau distanta,singurul care poate impune limite e timpul.Totul se poate schimba,accepta sau complecta dar timpul....el doar trece,uita si nu se mai intoarce.
Mai tarziu ajunge sa fie...prea tarziu sau...niciodata!

Nu stiu daca azi va  fi maine, nu stiu daca maine va fi ieri,nu stiu nici daca eu voi fi ca azi si maine,si nu stiu nici de ce vreau sa stiu de ce azi sau de ce maine.Dar daca as sti...ar mai avea sens azi sau maine?

Ratacind in cautarea unei porti cheia ce o porti cu tine se macina usor si vei deschide o poarta pe care altcineva a intrat.Tie bine si nu vrei sa pleci dar ...acel loc nu-ti apartine.Compromisurile iti vor face cheia inutila.Iluzia e o broasca in care se potriveste orice cheie.

Nu exista sfarsit fara inceput,nu exista privire fara cuvant ,nu exista iubire fara nerostitul legamant,
nu exista viata fara soare ,nu exista astazi fara maine, nu sunt eu fara mine cum nu esti tu fara cel din tine.

Pe stanca de granit a unui suflet cineva a scrijelit cuvinte , apa nu le stinge, timpul nu le invinge, vantul nu le duce,blestemul lor nedezlegat puterea uitarii a inlaturat,cuvintele destinului adanc au sapat.
Cand bat clopotele iubirii ancoram in portul viselor lipsiti de aparare impotriva furtunilor ce se vor starni.

Rostind cuvinte in care nu crezi ,folosindu-le doar pentru a imbraca o iluzie iti construiesti propria capcana din care vei dori sa scapi dar aceleasi cuvinte nu-ti vor fi decat...impotriva.
Florile au viata scurta ,e legea naturii, cuvintele....nu depind de natura ci de...scop,durata lor de viata fiind uneori mult prea scurta.Florile nu lasa urme dar cuvintele....nu miros, nu infloresc...alinta sau..lovesc.

Daca n-ar fi speranta m-as teme de noapte,daca n-as fi eu m-as teme de ce as putea fi, daca n-ar fi uitarea m-as teme de trecut. 
Nu exista piatra sa invinga viata dar exista viata ce invinge piatra.

NUANTA DE GRI

Sa nu ma astepti acolo unde stii ca nu voi fi,
farama mea de cer am daruit-o noptilor tarzii,
mai am doar o fasie cu care ma acopar
cand in cuvinte vii iluzii mai descopar.

Acum sunt doar o umbra,o forma regulata,
contur-intunecat pe drum de piatra sparta,
in urma mea miroase a dulce iasomie,
iar vorbele imi sunt amic in insomnie.

Sa nu ma cauti pe unde stii ca nu voi mai veni,
cararea am acoperit cu stanci si pietre,erezii,
un colt in care ma strecor atat am mai lasat,
sa imi mai spal acolo o lacrima ce m-a uscat.

Din ce am fost si sunt azi nu mai vreau sa fiu,
tacerii din tribut eu nu mai am sa dau,
si peste vise intuneric eu nu am sa astern,
sunt doar un trecator in drumul spre etern
V.P.

Dragostea e singura care poate inlatura orice
obstacol pentru a-si atinge telul dar este cea mai fragila legatura intre fiinte,cel mai usor o poate rupe timpul.
Daca vrei sa ti ascunzi dragostea efortul iti e zadarnic,ca si simularea ei de altfel,

Pe malul lacrimilor
unde ancorele sperantei se lovesc de valurile
timpului intr-o dulce asteptare se scrie odiseea
iubirii
Iubirea naste teama dar teama cauta iubirea niciuna
dintre ele neavand inceput si sfarsit, amandoua
fiind singurul anotimp al vietii noastre si
singurele care au pasiunea de a deveni eterne
    Fiecare individ e unic ca si timpul sau ,eu nu pot
fi asemeni tie, eu nu pot intra in timpul
tau,dar...in acest infinit de cai se intalnesc pasi
ce pastreaza acelasi ritm si nevoia de a completa
unicitatea unuia cu a celuilalt.Lacrima fiecarei
clipe e o armonie a destinelor in marea eternitatii
noastre.
V.P.

Cum pestele vine la undita din care abia a scapat de mai multe ori asa si omul merge dintr-o iubire in alta chiar daca cealalta  bine nu i-a picat.
Alesii dragoastei absolute sunt atat de rari ca-i poti numara ca si pe genii,sa insemne oare  ca si ei sunt ca si majoritatea geniilor nebuni? Atunci..dragostea absoluta e nebunie?

Gandurile nu au garduri ,timpul le e pastor.  :) Imprastiata turma...uneori.

Nu face cuvintele sa planga,
doar ..intelegele.
sub masca sperantei
lasa-le sa se ascunda
popasul lor nu dureaza
mai mult de o secunda.
V.P.

Din teama sa nascut linistea,
din lacrimi ploaia,
din modestie intelepciunea,
din bogatie nebunia
din saracie desertaciunea.

v.p.

Nu sunt poet, ci doar incondeiez cuvinte,si daca uneori ma ratacesc, ma-ntorc aici, la locul meu printre cuvinte!

Urma pasilor se pierde incet aruncand bucati de timp in uitare.Gandurile raman fara cuvinte tacerea sapand albie pentru ploile sufletului.