NUANTA DE GRI

Sa nu ma astepti acolo unde stii ca nu voi fi,
farama mea de cer am daruit-o noptilor tarzii,
mai am doar o fasie cu care ma acopar
cand in cuvinte vii iluzii mai descopar.

Acum sunt doar o umbra,o forma regulata,
contur-intunecat pe drum de piatra sparta,
in urma mea miroase a dulce iasomie,
iar vorbele imi sunt amic in insomnie.

Sa nu ma cauti pe unde stii ca nu voi mai veni,
cararea am acoperit cu stanci si pietre,erezii,
un colt in care ma strecor atat am mai lasat,
sa imi mai spal acolo o lacrima ce m-a uscat.

Din ce am fost si sunt azi nu mai vreau sa fiu,
tacerii din tribut eu nu mai am sa dau,
si peste vise intuneric eu nu am sa astern,
sunt doar un trecator in drumul spre etern
V.P.