La ceas tarziu

.Privesc indelung reflexia mea in oglinda timpului si-mi spun ca intreaga mea calatorie printre cele lumesti e ca o poveste scrisa undeva in nestiuta carte a sufletelor.Sunt precum o carte in imensa biblioteca a vietii unde intri,mirosul de hartie si vechi te impresoara cu amintiri si privirea ti se rataceste peste rafturi in cautarea povestii tale.Si dintre multele carti o alegi tocmai pe a mea,o carte mica si neinsemnata, cu copertile prafuite si roase de timp.Intre paginile ingalbenite zac ganduri si vise, ani si povestiri unele mai vesele altele mai triste,stau cuminti intre file cuvintele si dorintele ce au fost, ce vor fi.Undeva o pagina e incompleta, nu te opri, raspunsul pentru acolo se v-a scrie intr-o zi.O alta pagina are un colt indoit, nu te teme cineva nu a fost prea atent.Tu doar citeste, sau doar rasfoieste, dar nu-mi lasa pagini nescrise, daca nu ai raspuns pentru intrebarile ce le pui.Nu-mi sterge praful de pe coperti,i-mi sta bine in strai vechi, si nu, nu-mi indoi paginile, fiecare semn lasat i-mi imputineaza puterile.
Sunt doar o carte veche pe un raft prafuit in imensa biblioteca a vietii iar de sunt greu de descifrat aseaza-ma la loc pe raft, undeva e si cartea pe care o cauti,pe aici, pe undeva.

    Tu-mi esti tot ce eu nu sunt

Tu-mi esti soare, tu-mi esti nor,
tu-mi esti vant,sau greul zbor,
tu-mi esti noapte tu-mi esti zi,
tu-mi esti muza-n poezii,
tu-mi esti umbra tu-mi esti ploaie,
tu-mi esti soapta si-alinare,
tu-mi esti gand tu-mi esti dorinta,
tu-mi esti parte din fiinta,
tu-mi esti lacrima si mal,
tu-mi esti dorul de pe val,
tu-mi esti inger si durere,
tu-mi esti glas si-mi esti tacere.
Tu-mi esti sufletul pereche,
peste vise-mi stai de veghe.
Tu esti eu si eu sunt tu,
doua lacrimi intr-un rau.
Doua pietre-n stanca vie,
doua flori de iasomie,
doua suflete hoinare,
doua vorbe de-alinare,
doua drumuri doua sorti,
doua chei la doua porti,
doua vesnice cuvinte,
doua ganduri amortite.

   Doar pot

Pot scrie un cantec, pot incropi un vers,
pot fi uneori intregul univers,
pot fi o Morgana sau gand efemer,
pot fi si femeie sau doar un mister,
pot fi si mama, si sora si neam,
sau doar o floare pe un pervaz la geam,
pot fi si ploaie si vant si furtuna,
pot fi o lacrima,sau doar o nebuna,
pot sa zambesc si pot sa si plang,
pot fi o frunza sau salcie-n crang,
pot fi un vis sau noaptea-nstelata,
dar nu pot fi completa fara tine, niciodata.

Ce trebuie sa se-ntample se va intampla oricum,ceea ce trebuie sa stii vei sti oricum,si ceea ce trebuie sa fii vei fi oricum, fiindca ceea ce exista va exista oricum.

    In alt timp

Franturi de gand scris pe nisip,
intr-un ceas dincolo de timp,
bucati de viata fara prefata,
piese lipsa stadiu de metastaza.

Cine , de unde, cum si-n ce fel,
doar intrebari, acelasi mister,
fatade colorate,fardate,rujate,
nimic mai ireal decat o moarte.

Unde se pierde,unde se duce,
de ce nu se poate opri la rascruce,
de ce vantul bate, de ce ziua trece,
cate-ntrebari, raspunsul e rece.

Bucati de timp pictate pe-o coala,
panza de paianjen imbraca o icoana,
dincolo de ore secundele zbiara,
prezentul devine greaua tiara.

   Eu si pasarea

Sunt doar un calator pe o nava-n deriva,
fara alti pasageri, doar eu
si-o pasare,cu o singura aripa,
dar nu sunt singura
ci suntem doi,
eu, si pasarea,
cu o singura aripa.

Un val ne spala un altul ne doboara,
ziua ne ridica noaptea ne coboara,
scartaitul lemnului batran ne infioara,
biata nava abia se mai strecoara,
dar nu sunt singura
ci suntem doi, eu,
si o pasare cu o singura aripa.

Miros de sare,gust de mare,
ganduri moarte,doar apa,pana departe,
caldura prea mare, frig cu soare,
doar apa, si sare,
infinitul e mult prea mare,
rabdarea nu mai e o incercare,
dar nu sunt singura
ci suntem doi, eu,
si pasarea cu o singura aripa.

 

Ne mintim sufletele, amagindu-ne cu iluzii,
ne mintim trupurile,acoperindu-ne cu carpe,
si ne mintim dorintele,numindu-le sperante,
amagindu-ne mintea cu dejavuuri si confuzii.

Ne ascundem privirea,orbul nu e judecat,
sarac cu duhul e si mutul,de prost e luat,
si-am invatat sa ne ascundem si in pacat,
ca vulturul ce starvuri nu a mancat.

Ne mintim inconstient abisul fiindu-ne continent,
din calitati facandu-ne scuza de imperfect,
defectele devin inamic omniprezent,
prezentul ajunge in trecut fara efect.

Lacate si chei ascund ganduri si vorbe,
interdictii si extreme cu etichete nedemne,
ne mintim din placere,egoism,decadere,
trufie,snobism sau prea multa durere.

Tardiv e gandul ce scapa din lat,
si singur incearca sa rupa tacerea,
falsul a obtinut izbavirea,
potirul cu licoare, are urme de zat.

Femeia,
Diavol sau minune,
pacat sau rugaciune,
trofeu sau amagire.
Ravnita sau dorita,
supusa si umilita,
parsiva ori posesiva,
cameleon sau doar permisiva.
Suava si efemera,
naluca in cetatea eterna,
diafana cu mers de caprioara,
miros delicat de lacramioara,
trup catifelat ca de Morgana,
o lacrima ce-ti picura in palma.

    Real- ireal

In jocul de pe scena virtuala,
noi toti jucam aceeasi piesa rara,
realitate-i una,dar numai cea de-afara,
in fiecare suflet o alta-realitate zbiara,

Cei prea putini o spun,cuvantul e prea scump,
sau unii se trezesc la margine de timp,
si nu le mai raman decat secunde reci
un spectator fidel,o scena peste care treci.

    Dincolo de timp

Traim in lumi diferite,
lumea mea si lumea ta,
intram pe usi diferite,
eu pe a mea tu pe a ta,
dormim in paturi diferite,
eu in al meu,tu in al tau,
pasim pe drumuri diferite,
eu pe al meu, tu pe al tau.

Candva la o rascruce de timp,
cand se certau zei-n Olimp,
am mers pe-acelasi drum intamplator,
am fost pereche calator,
eu pe o parte,tu pe cealalta,
in sens opus nu laolalta,
eu intr-un timp si tu in altul,
eu calator si tu un altul.

Toate au un inceput si un sfarsit,diferenta intre cele neintelese si ...o ceasca goala este ca pe cea din urma o poti umple din nou in cateva secunde...pentru cele neintelese ai nevoie de timp si putere ceea ce niciodata nu ajunge pentru a intelege .

   De ce

Sunt astazi pe o margine de vale,
si-ascult in tacere picatura de ploaie,
incerc sa-nteleg pentru ce.. si de ce,
i-mi sunt atat de grele poverile.

Nu m-am nascut sa am averi si bogatii,
nici loc sa i-mi asez cuvintele tarzii,
ca gandul nenascut eu am ce n-am avut,
iar de ma-mpiedic cad,si-o iau de la-nceput.

Dar timpul trece dusman mi-e fara de vina,
suspinul i-mi imbrac in floare de sulfina,
si mai ascund in falduri o lacrima de-aseara,
lasand sa se mai vada un zambet ca odinioara.

Streasina mi-e cerul acoperis mi-e norul,
casa mi-e pamantul calator mi-e gandul,
vantul i-mi vorbeste, noaptea ma caleste,
dar in pustiul din minte viata sclipeste.

Si tot ma intreb cautand sa patrund,
gandul flamand vrand raspuns prea curand,
pentru ce si de ce traim suspinand,
cand totul se termina mult prea curand.

  Doar un semn

 Cine esti?
O intrebare,
o necunoscuta,
o dilema,oarecare,
exist in fiecare,
fraza,gand sau intamplare.


Stiu ca nu ma placi,
cand exist eu, tu taci,
ti-e teama poate
ca raspunsul doare,
dar dincolo de mine
poti gasi un semn de exclamare,
incearca, nu sunt decat,
un semn , de intrebare.