.Privesc indelung reflexia mea in oglinda timpului si-mi spun ca intreaga mea calatorie printre cele lumesti e ca o poveste scrisa undeva in nestiuta carte a sufletelor.Sunt precum o carte in imensa biblioteca a vietii unde intri,mirosul de hartie si vechi te impresoara cu amintiri si privirea ti se rataceste peste rafturi in cautarea povestii tale.Si dintre multele carti o alegi tocmai pe a mea,o carte mica si neinsemnata, cu copertile prafuite si roase de timp.Intre paginile ingalbenite zac ganduri si vise, ani si povestiri unele mai vesele altele mai triste,stau cuminti intre file cuvintele si dorintele ce au fost, ce vor fi.Undeva o pagina e incompleta, nu te opri, raspunsul pentru acolo se v-a scrie intr-o zi.O alta pagina are un colt indoit, nu te teme cineva nu a fost prea atent.Tu doar citeste, sau doar rasfoieste, dar nu-mi lasa pagini nescrise, daca nu ai raspuns pentru intrebarile ce le pui.Nu-mi sterge praful de pe coperti,i-mi sta bine in strai vechi, si nu, nu-mi indoi paginile, fiecare semn lasat i-mi imputineaza puterile.
Sunt doar o carte veche pe un raft prafuit in imensa biblioteca a vietii iar de sunt greu de descifrat aseaza-ma la loc pe raft, undeva e si cartea pe care o cauti,pe aici, pe undeva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu