.Privesc indelung reflexia mea in oglinda timpului si-mi spun ca intreaga-mi calatorie printre cele lumesti e ca o poveste scrisa undeva in marea carte a sufletelor.Sunt un capitol intr- o carte veche in infinita biblioteca a vietii unde intri,mirosul de hartie si praful uitarii te impresoara cu amintiri , privirea-ti  ratacindu-se peste rafturi flamanda si tematoare in cautare de ceva, ceva ce poate umple golurile paginilor din cartea ta.Si dintre toate acele multele o alegi tocmai pe a mea,o carte mica si neinsemnata, cu copertile prafuite si roase de timp.Intre paginile ingalbenite zac ganduri si vise, clipe, zile, ani si povesti, unele mai vesele altele mai triste.Undeva o pagina e incompleta, nu te opri,nu te speria, si acolo  se scrie,probabil acea pagina poarta amprenta ta. .O alta pagina are un colt indoit, nu te teme cineva nu a fost prea atent,am incercat si eu sa-l repar, a ramas semnul de indoit.Pofteste, citeste, sau doar rasfoieste, dar nu-mi rupe paginile nescrise,atatea cate sunt,multe sau putine. Sa nu cauti  raspuns ,intrebari de vei avea sa pui,poate ca e prea devreme sau poate prea tarziu,si nu-ti vor fi de folos.Nu-mi sterge praful de pe coperti,imi sta bine in strai vechi, si nu, nu-mi indoi nici o pagina, fiecare semn lasat imi imputineaza puterile.
Sunt doar un capitol dintr- o carte veche pe un raft prafuit in infinita biblioteca a vietii iar de sunt greu de descifrat aseaza-ma la loc pe raft,