vrand sa opreasca firul de nisip,
secunda ce se pierde,
minutul ce trece,
poate chiar ora,
sau noaptea prea rece.
Incerc sa asez timpul la loc,
dar in zadar,totul e doar un joc,
pot incerca orice,si apa si foc,
nisipul se scurge oricum,nu am noroc.
As sparge clepsidra timpului meu,
sa iau inapoi ce am dat,sa fiu eu,
dar stanca e astazi clepsidra mea,
nimic innapoi nu o sa-mi mai dea.
Mai stau privind-o pret de o secunda,
sau poate un minut,
astept sa se mai scurga,
ma tot gandesc,ce-ar fi sa o intorc?
degeaba,
nisipul nu se mai aseaza in acelasi loc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu