firav miros de iarna
un nor stingher ce trece,
mai e putin din toamna
Pe banca noastra,astazi,
sta o batrana doamna,
asteapta in tacere,
strivind o frunza-n palma.
Privesc innapoi zambind,
la timpul ce-a trecut,
Mie teama parca uneori,
sa nu uit,acel inceput,
Din ceasul clepsidra nisipul
prea repede se scurge,
Si timpul ma doare,
si clipa parca-mi plange.
In lacrimi fugare ascund azi amintiri,
Simt urma pasului tau,mereu aceleasi trairi,
Ecoul clipei,strabate dincolo de mine,
Pustie e strada,si noaptea iarasi vine.
Prin haina subtire,prea larga pentru mine,
simt frigul cum ajunge,si se strecoara-n vine,
ma las in voia lui si parca mie mai bine,
sa ma cuprinda as vrea,si gandul sa mi-l ia,
Privesc catre banca,e acolo,
asteapta, batrana mea doamna,
strivind frunza moarta,
si-o alta poveste a timpului scurs,
sub fruntea plecata de griji s-a ascuns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu