A fi muzica

Un sentiment inefabil 

rezoneaza cu tine insuti.

un ritm fascinant,seducator,

te izoleaza de toate incontestabil.

avantandu-te intr-un univers cu miraje

intr-o irealitate ce nu doare

esti in spatiu, si spatiul e in tine,

lumea intreaga iti apartine.

un haos atat de placut,

o eternitate de azur 

contopita in sunete,

si totul e doar misterul muzical

care zace in tine.

Convertirea ta in melodie

dincolo de relativitatea vietii

e un tremur muzical pana la extaz,

auzind viata in revelatii.

plenitudine uneori insuportabila

epuizanta pana la cea din urma lacrima

intr-o voluptare admirabila.

muzica din tine e o partitura inconfundabila, intr-o ebreitate de sunete divine.

,,Mai totdeauna îți dezvălui limitele tocmai din vanitate...
încercînd să le depășești.,,

Poftiti va rog, proaspat recoltat,
poate il doriti...... feliat!?
Sa-l pregatesc pentru flambat!?
Nu va face bine la ficat!?
Am inteles,flambat si feliat.
Cum adica, si ornat!?
Aha, sa arate delicat,
Vreti sa  spuneti ca acum  arata ca un....,
Am inteles, flambat, feliat, delicat, ca un ....
A, da, gol sau....ambalat?
Deci ambalat,am inteles, flambat, feliat, delicat, ambalat ca un ....
Acum daca-mi permiteti, as avea ceva de adaugat,
 poftiti un servetel, stiti, v-ati patat,
cand vi l-am recoltat.

V.P.

,,Munca l-a creat pe om; munca bine făcută.,, Nu are importanta al cui e citatul......dar incep sa cred ca limba pe care eu o vorbesc e.....orice numai romana nu.Gramatical e ok, dar sa fiu a naibi daca-mi suna bine in urechi.

Iarta-mi noapte nesabuinta de a ma avanta atat de departe in intunecimile tale dar voiesc a descoperi ce nimeni n-a descoperit, secretul si tainele ce le porti in vesminte .Nici-o carte nu le cuprinde, nici-o minte nu le stie, iar eu biet muritor voiesc fara-ncetare a sti tot ce cuprinde necuprinsul maretiei tale.Ajunge-voi pe stele cu gandul de va trebui, si poate te vei indura de mine biet suflet calator sa-mi aduci invatatura ta inteleapta si dreapta.Ca nu degeaba or fi spus strabunii,,noaptea e un sfetnic bun,,

Scotocind dupa zei

S-a invechit mobilierul in suflet
ferestrele incaperilor le-am uitat inchise,
se mai aude doar un ecou
imbacsit de prafurile vietii.

Lacrimi neplanse mor
lucruri ce le-am iubit se sting,
inima schiteaza semne nevazute de imbratisare
pe tablele ursitei se scrie in negru.

La capatul gandurilor
e mai multa banalitate decat la inceput.
curatat de suspine nocturne
regasesc timpuri uitate in mine.

Norii se destrama
renasc azururile peste mari
nedefinirea cerului e o povara
neputinta de a fi albastru omoara.

Nenorocul e la el acasa
cugetul e-ndoliat
sperantele ridica spanzuratori
pentru flori.

Monotonia e religie,
filozofii s-au refugiat
ingrop cerul in mine
scotocind dupa zei in cimitire.
V.P.

Sa fii generos si amabil cu cineva care nu te respecta este o adevarata arta. Si cat de frumoasa e clipa in care ii vezi pe chip nedumerirea! Poti sa-i auzi gandurile , stii.....e ca atunci cand pica curentul electric....linissssstttteeeeee .Waw, de data asta ia sarit siguranta.

Nimic de pierdut

Nimic de pierdut, nimic de castigat

As incerca haosul dar ma tem de luminile lui,
as adopta nebunia dar ma tem de regasire.
Fara obstacole si materie, forma si margini,
sa ma aseman cu usurinta gratiei si caldurii zambetului,
plutind in acel vis de lumina si incantare.
M-as naste din nou pentru armonie si iubire,
pentru voluptuoasa inconştienţă din dans,
pentru o esenta anonima si fericita,
doar pentru a renunta la gloria crescuta,
din suferinta.

Nimic nu ar fi de pierdut, nimic de castigat,
doar un avant absurd spre a fi pierdut.

Adevaruri vii as obtine din speculatii inutile,
as gandi abstract doar din placerea de a gandi,
gustand un dezechilibru vital dincolo de arta.
Iluziile demascate de forma cea mai substantiala,
esenta realitatii , se vor perima.
As lasa irationalul dintre lumi sa absoarba clipa
experimentand naivitatea ca pe singura cale
spre fericire.

Nimic nu ar fi de pierdut nimic de castigat
nici pacat nici mantuire.

M-as desprinde de individualizare
alunecand acolo unde ritmul nebun si demonic al lumii
emana irationalitate.
Unde iremediabilul nu are argumentare logica,
unde as simti că singura existenţă reală este a mea.
Si as gasi poate cheia care menţine viaţa fără motive
deschizand poarta spre radacinile lumii.

Nimic de pierdut nimic de castigat
extaz si agonie.

V.P.

Oare cum ar fi!?

Cum ar arata oamenii daca infinitul de sentimente ar fi exprimat in liniile fetei!?
Daca am putea sti cand e omul fericit, cand e trist, cand e multumit, doar uitandu-ne la fata lui, daca am citi ce simte , ce traieste, ce-si doreste, ce viseaza!?Cum am arata noi oamenii atunci !?Ar mai fi oare oameni ,,frumosi,, si oameni ,,urati,, sau poate nu am mai avea nevoie de aceste calificative, de oglinzi, doar de contururi.Oare ar mai exista cuvinte!?Sau tacerea ar fi atunci un limbaj universal!?

Eu sunt eu - Adrian Păunescu

Trenuri somnoroase pleacă întrebând
Ce-i cu mine-n gară, ce-oi avea de gând,
Plec şi eu din gară şi tristeţea-mi port
Spre mirajul galben din aeroport.
Galbenă-i lumina, ochii mei sunt trişti,
Toţi privesc la mine ca la terorişti.
Unde-aş pune pasul liber şi corect,
Fără îndoială, aş părea suspect.
Şi pe zi ce trece lumea-i tot mai rea,
Când nu vreau nimica, crede că aş vrea.
Gara mă somează, iarba nu-mi dă loc,
Pe aeroporturi parcă aş da foc.
Încordarea-n lume a crescut cumplit,
Eu mă simt suspectul care a iubit,
Şi cu cât iubirea mi-o arăt firesc,
Cu atât toţi ceilalţi straniu mă privesc.
Am cocoaşă-n spate şi am mâini prea mari,
Ştergători de lacrimi am la ochelari,
Cum în lumea asta totul e cum nu-i,
Mă transform în altul fără voia lui.
Bat cu pumnu-n masă şi cu biciu-n cal,
Nu mai sunt patetic şi sentimental,
Fug râzând din gară la aeroport,
Un pistol cu apă într-o mână port.
Pun pistolu-n ceafă la aviator,
Nu crâcni, urmează ruta ta de zbor,
Ruta dumitale este ruta mea,
Dar eu sunt eu însumi, nu altcineva.
Vreau după acestea pe acest pământ
Să mă luaţi cu toţii drept ceea ce sunt,
Acum observ cât e de greu,
Să vă arăt că eu sunt eu.

http://www.epoezii.eu/eu-sunt-eu/

Plange cerul sa fie oare de bucurie!?

Intr-o lacrima
s-au ascuns cuvintele,
Intr-o alta,gandurile,
Alta lacrima  ascunde dorul,
iar o alta, fiorul,
Intr-una s-a ascuns durerea,
iar in alta, tacerea.


Pe toate le saruta cerul,
pe toate le cerne norul,
pe toate le primeste pamantul,
pe toate le imbratiseaza vantul,
si toate sunt ploi,
peste noi.
V.P.

Echilibru

Am pasit inaintea mea
atingand urma ta
sufletul cicatrizat
a ingenuncheat.

Am stiut ca am totul
nu-mi mai trebuia nimic
primeam neconditionat
respirand echilibrul.

Vindecam iluzia
bucuriei fara sfarsit
umpland fiecare vid
construind Everestul acestei vieti
in infinit.

V.P.

Intre nu dincolo

Dincolo de noapte e zi
dincolo de intuneric e lumina
dincolo de nori e soare
dincolo de zbor e eternitate
dincolo de cadere e uitare
dincolo de nimic
sunt toate.

Dincolo de timp sunt clipe
dincolo de mine sunt eu
dincolo de tacere sunt suspine
dincolo de  trecut sunt amintiri
dincolo de azi e maine
dincolo de ....a fi
e acum.

Intre aici si acum
intre de ce si cum
intre da si nu
suntem ori eu
ori tu
dincolo niciodata.

V.P.