Ajun

Ganduri adunate laolalta,
legaminte rostite altadata,
minute,secunde, ore,doar timp,
sampanie,flori,miros de molid.

Joc de petarde,cerul arde,
artificii colorate,zgomote innalte,
suflete contorsionate,strigate disperate,
efecte consumate in piete decorate.

Tacere si fum,ilara urare,un an mai bun,
zgomot de pasi,miros de tutun,
vorbe-frante,alcool si-un nebun,
latrat de caine,amintiri din ajun.

      Draga Mos Craciun

Mi-am decorat sufletul cu globulete mii,
sunt rosii,verzi,albastre,si unele,argintii,
beteala colorata,stelute aurii,
pe-alocuri fulgi de nea,si luminite,stii?

Pe fiecare ram,am asezat un gand,
pe fiecare frunza,ti-am scris cate un rand,
pe fiecare stea,o singura dorinta,
iar pe un clopotel,o coronita.

Ti-am incropit din ganduri,cel mai frumos colind,
l-am asternut la radacina,sa il auzi cantand,
si l-am stropit cu apa vie sa nu se ofileasca,
iar sus,in varf,am asezat,o mica stea,albastra.

Acum,te-astept cuminte ,stiu bine c-ai sa vii,
parca-ti aud caleasca,si renii cei zglobii,
o sa asez si lampa,langa fereastra,stii,
cum o faceam mai ieri,pe cand eram copii.

 Dilema

Ramai sau nu,
mai bine du-te,
nu esti tu,
ba nu te duce ,
mai ramai,
ce dulce chin,
ba-i amarui,
sau nu sunt eu,
dar cine,cui,
ar spune stai,
de n-ai fi tu,
de n as fi eu,
of,du-te,
sau mai bine nu,
nici nu mai stiu,
dar mai ramai.

Si minte-ma ,
ca azi esti tu,
sau nu,
mai bine nu fii tu,
doar minte-ma,
ca bine faci,
cand adevarul doare,
tu minte-ma,
sau,taci.

 Dreptul la..,,nebunie,,


De la un timp se pare,eu tot refuz sa vad,
pasesc doar pe alaturi,in urma las prapad,
merg doar pe contrasens,de-andoaselea total,
si tare-mi place-n drum, sa mai starnesc un val.

Tot fac psihanalize,cobai mi-e sufletul,
dezbrac,imbrac cuvinte,strain mi-e sunetul,
si mi se pare parca,ca totu mi-e-mpotriva,
azi nu vreau sa accept ca eu merg in deriva.

De ce as face-o oare,e dulcea razbunare,
pe mine,pe prostie,pe falsa inchipuire,
iar unii poate-ar spune, e crunta nebunie,
esti prada decaderii,esti sunetul urgiei.

Habar n-au ei,sarmanii,ce dulce-i nebunia,
si ce m-ar mai ura,de-ar sti sa guste ironia,
sunt vie dragii mei,priviti si luati aminte,
caci toti suntem nebuni,doar gura ne mai minte.

Gustavo-ti si voi poate,si regretati amar,
ca n-ati avut curajul sa treceti de hotar,
dar dincolo de toate,de-as sti cum sa iti spun,
sunt doar culori frumoase,nu negura si fum.

Din dulcea mea pierire,incerc a invata,
si cat ma straduiesc mai rau m-afund in ea,
cand ratacesc cararea mai gust nitel venin,
stiu ca nu-mi face bine,dar nu mai am nici vin.

Si ce daca ma judeci, nu-mi pasa,sunt tot eu,
doar ca acum nu vreau sa vin la jubileu,
pastreaza-mi locul liber,ca cine stie,poate,
cand n-oi mai sti a scrie,o sa adorm in toate.

Si pune-mi si o perna,ca poate-oi sta mai mult,
nebunii nu sunt liberi,ci-nchisi ca in mormant,
doar lacat sa nu-mi pui,si nici zabrele-n geam,
mai lasa-mi o portita,sa nu pierd tot ce am.

Si-amu ma duc, cu mine,sa-mprastii nebunie,
ca-ncep sa aberez, si iar stric o hartie,
hm, ce-ai crezut straine,ca-s vre-o nebuna vie,
nebuni suntem cu totii,dar asta-i poezie.

   V.P.