Dreptul la..,,nebunie,,


De la un timp se pare,eu tot refuz sa vad,
pasesc doar pe alaturi,in urma las prapad,
merg doar pe contrasens,de-andoaselea total,
si tare-mi place-n drum, sa mai starnesc un val.

Tot fac psihanalize,cobai mi-e sufletul,
dezbrac,imbrac cuvinte,strain mi-e sunetul,
si mi se pare parca,ca totu mi-e-mpotriva,
azi nu vreau sa accept ca eu merg in deriva.

De ce as face-o oare,e dulcea razbunare,
pe mine,pe prostie,pe falsa inchipuire,
iar unii poate-ar spune, e crunta nebunie,
esti prada decaderii,esti sunetul urgiei.

Habar n-au ei,sarmanii,ce dulce-i nebunia,
si ce m-ar mai ura,de-ar sti sa guste ironia,
sunt vie dragii mei,priviti si luati aminte,
caci toti suntem nebuni,doar gura ne mai minte.

Gustavo-ti si voi poate,si regretati amar,
ca n-ati avut curajul sa treceti de hotar,
dar dincolo de toate,de-as sti cum sa iti spun,
sunt doar culori frumoase,nu negura si fum.

Din dulcea mea pierire,incerc a invata,
si cat ma straduiesc mai rau m-afund in ea,
cand ratacesc cararea mai gust nitel venin,
stiu ca nu-mi face bine,dar nu mai am nici vin.

Si ce daca ma judeci, nu-mi pasa,sunt tot eu,
doar ca acum nu vreau sa vin la jubileu,
pastreaza-mi locul liber,ca cine stie,poate,
cand n-oi mai sti a scrie,o sa adorm in toate.

Si pune-mi si o perna,ca poate-oi sta mai mult,
nebunii nu sunt liberi,ci-nchisi ca in mormant,
doar lacat sa nu-mi pui,si nici zabrele-n geam,
mai lasa-mi o portita,sa nu pierd tot ce am.

Si-amu ma duc, cu mine,sa-mprastii nebunie,
ca-ncep sa aberez, si iar stric o hartie,
hm, ce-ai crezut straine,ca-s vre-o nebuna vie,
nebuni suntem cu totii,dar asta-i poezie.

   V.P.