Ma doare moartea din frunze,
si goliciunea copacului,
glasul vantului trist,
saruta pamantul intr-un vis.
Ma doare norul si ploaia din el
imbraca albastrul in cenusiu,
strigatul lui nu vreau sa-l stiu
imbratiseaza-ma tacere ,liniste sa fiu.
Ma doare pasul si urma ce-o regasesc,
conturulu-i din minte iar ii vorbesc,
ma doare si glasul si verdele pustiu,
umbra-mi se pleaca,o salcie as vrea sa fiu.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu