Uitarea nu e solutia perfecta

Ultima doza de uitare nu a avut tocmai efectul asteptat.Poate ca nu e ceea ce-mi trebuie.Uitand am lasat loc unei alte sperante.Teama de a nu omora acea sclipire inca din fasa a adus innapoi toate indoielile si intrebarile mele.Ce rost a mai avut uitarea? De moment?Inteleptii spuneau....nu privi in urma, trecutul e trecut, etc......pe naiba, tot prezentul apartine trecutului.Singurul adevar din universul asta este doar prezentul,minimalizat pe cat posibil.Ce am gandit in secunda precedenta deja apartine trecutului.Uitarea e doar o forma de amagire, o incercare de a fugi din incatusarea timpului .Poate doar pierderea memoriei sa fie uitare in adevaratul sens, sau poate o forta mult mai mare ar putea sa-mi arate ce e aceea uitare.