Incep sa cred ca ma hranesc cu vise,
ca efemerul e cel ce-mi sopteste din culise,
ca totul e doar impartialitate,
ca ma indepartez incet de realitate.
Ca nimic nu este cum pare de fapt,
ca omul e searbad dar imbracat in frac,
ca poate candva am semnat un pact,
iar azi imi amintesc,dar tac.
Oricum e tardiv sa spun ca sunt treaza,
ca nu ceea ce sunt e ceea ce conteaza,
prefer doar sa spun, a fost un vis,
a scapat din locul unde era inchis.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu