din fructul destinului ne hranim fara indemanare,
ne nastem,traim,imbatranim, la intamplare,
alergand in aglomeratie pe aceeasi strada mare.
In oceanul vietii se strang picaturi de uitare,
vorbe,sperante,iubiri,regrete,de la fiecare,
purtam cu noi cheia timpului ancorata de trup,
si desenam iluzii pe aceeasi plaja de nisip.
Ne traim eternitatea cu sufletul,mintea si trupul,
risipind clipele ne amagim ca e de vina timpul,
cautam lumina prin labirintul intunecat al vietii,
nestiind ca apusul e asteptarea diminetii.
Cautam iubirea unui inger nebun si flamand,
ca un nepamantean ce-si cauta pamant,
stiind ca fiecare sfarsit e un alt inceput,
pana cand un rasarit ne va aduce ce n-am stiut,
o iubire fara sfarsit si fara inceput.
V.P.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu