Ma iarta tu iubite
cand dorul te prinde,
ca-n lunga agonie a tacerii
am coborat in abisul uitarii .
Si daca poti ma iarta
ca nu mai sunt ca altadata,
pustiul si-a intins aripa
si peste trupul meu de fata.
Mai iarta-ma de vrei si poti,
cand clipele ti le socoti,
ca n-am putut sa stau mai mult,
in timpul tau eu nu am incaput.
Eu te-am iertat
iertarea a durut,
dar trece,nu te teme,
si o vei lua de la-nceput.
V.P.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu