vineri, 17 ianuarie 2014

Simt cum bate o inima-ntr-un corp batran si oricat de mare mi s-ar parea universul el e doar un graunte de nisip pe tarmul unui ocean al clipelor mele.
Nu  exista ploaie sa nu ude pamantul asa cum nu exista clipe sa nu definesca timpul.
Nu exista eternitate a clipei  fara ca timpul sa sangereze prin rana trecerii

Nu suntem decat niste simpli trecatori prin aceasta lume dar suntem singurii trecatori prin lumea din noi unde tarana timpului poarta nesterse urmele noastre.

In jocul lor ametitor cuvintele se pierd si se aduna arzand in flacarile gandurilor .doar ele,cuvintele,leaga si dezleaga in fata unui altar al sufletului sperante vieti destine .
Cuvinte scrise in noi cuvinte nerostite si ce asteapta sa iasa,cuvinte pe care atunci cand vrem sa le rostim spunem doar,lasa,nu e nimic, lasa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu