Am lasat toamna sa patrunda si in gandurile mele,vantul ravasind dezordinea existenta.Hm, ce credea ca o sa gaseasca, nimic, doar franturi,dintr-o alta toamna.Ar face bine sa-si vada de drumul ei, sa-si implineasca destinul lasand in gandurile mele totul asa cum a fost, le asez eu, in timp,uscand fiecare gand la timpul potrivit.Eu am toamna mea,copacul meu, ramurile mele, vantul meu si propria mea ploaie .Eu si toamna suntem inca in contratimp,eu ascunzandu-mi verdele ea insistand in cautari.In mine va fi toamna cand vreau eu.