Am ajuns la granita unde gandul si viata se contopesc,eu si cuvintele, a crede si a vedea,
In nopti devastate de insomnie cand timpul si eu suntem ca doua vase comunicante,am scris
o carte, ce nu se va scrie niciodata,o carte despre timpul dragostei.
Atingand impalpabilul si ascultand valurile tacerii simturile mi-au devenit slujitori ai
imaginatiei mele facandu-mi sufletul nemuritor solitar si libertin totodata ,prizonier intr-un
trup muritor.Am trait fericirea solara pentru o eternitate implinind dorinta de reintregire.
Timpul dragostei nu are masura,lumina zorilor fiind mereu urmata de cea a asfintitului cand ma
intorc in mine, cautandu-ma pe mine,viitorul ramanand impenetrabil.
V.P. 5 Dec 2014