Linistea amurgului aminteste de zbuciumul zilei
veselia rasaritului pierzandu-se in tacerea apusului
in cutia viselor singuratatea e o iluzie
focul sperantei incalzind cuvintele troienite
Rodul ochilor istoviti de tacere ploua peste suflet,
agonia pustiului din trup insotind lacrima in duet.
cuvintele-si cauta infinitul in vaile cerului,
risipindu-ti clipele pe cararea destinului.
Viata se fardeaza aratand frumuseti divine,
existenta hranindu-se cu propriul hazard,
fructul amintirii ascunde adevarul in sine,
samburele durerii incoltind ca un bastard.
Fericirea semneaza in albumul suferintei,
lasand pescarusul amagirii sa zboare in desertaciune,
frumusetea se reduce la gandul regasirii,
scopul fiind unul singur,mirajul iubirii.
V.P.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu